- De ce ar trebui să fiu interesat/ă de problema discriminării?
Discriminarea ca forma de marginalizare de orice fel şi în orice situaţie este, din păcate, un fenomen încă prezent în R.Moldova, fiind atît de obişnuit încît e considerat normal de către majoritatea populaţiei. În R.Moldova întîlnim cazuri de discriminare pe baza criteriilor de sex, vîrstă, orientare sexuală, rasă/etnie, apartenenţă la o minoritate naţionala, religie şi dizabilitate, statut social. Discriminarea ne poate afecta pe fiecare dintre noi la un moment dat. Bărbaţi-femei, majoritari-minoritari, cetăţeni-necetăţeni etc, toţi putem fi identificaţi şi categorisiţi la un moment dat printr-o caracteristică a noastră. Aceasta poate duce, în anumite situaţii, la punerea noastră în mod nejustificat într-o situaţie dezavantajată în comparaţie cu alţii. În plus, unii dintre noi pot fi expuşi mai mult discriminării, pentru că aparţin sau sunt percepuţi ca aparţinând unui anumit grup de persoane împotriva căruia în societate s-au dezvoltat percepţii discriminatorii, fie că e vorba de ură, prejudecăţi, lipsă de respect, etc.
- Cum îmi dau seama că am fost discriminat/ă?
O faptă reprezintă discriminare dacă îndeplineşte în mod cumulativ următoarele condiţii:
- Este un tratament diferit aplicat unei persoane în comparaţie cu tratamentul aplicat altor persoane, pentru că prima are sau este percepută a avea o anumită caracteristică (de exemplu: rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronicănecontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată).Are ca scop sau efect îngrădirea drepturilor legale ale persoanei,
- Lipseste justificarea unui motiv sau drept important prevazut de lege,
- Nu constituie o masura afirmativa.
- Cine poate discrimina – sectorul privat si sectorul public?
Tipuri de tratament diferit pot fi (cu precizarea că deseori nu este posibilă încadrarea exactă a unui tratament doar în una din formele de mai jos):
- Organizarea unor activităţi recreative, care îşi propun formarea echipei de angajaţi, la care sunt invitaţi doar angajaţii bărbaţi dintr-o firmă.
- Un restaurant serveşte grupuri de persoane, dar nu un grup de persoane în care se află cetăţeni de etnie romă sau homosexuali.
- Salariul acordat de către angajator unei salariate femei este mai mic decât cel acordat unui salariat bărbat în condiţii echivalente de vechime, muncă etc.
- Ce înseamnă o deosebire?
Lista caracteristicilor persoanei nu este limitată la exemplele date în lege: apartenenţă la o categorie defavorizată, rasă, etnie, naţionalitate, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV.
Nu este nevoie ca victima discriminării să fie caracterizată în realitate de acest criteriu. Este suficient ca făptuitorul să creadă acest lucru.
Nu este nevoie ca victima să fie homosexual; este suficient ca făptuitorul să creadă despre victimă că acesta este homosexual.
De asemenea se poate considera discriminată pe criteriul orientării sexuale şi persoana care (deşi nu este de orientare homosexuală) este agresată sau tratată într-un mod discriminatoriu deoarece este împreună sau este asociată cu o altă persoană percepută a fi de orientare homosexuală.)
Orice alt criteriu ce poate fi avut în vedere de făptuitor şi definit ca atare
poate fi considerat un criteriu de discriminare
- Ce înseamnă o excludere?
Persoanele cu dizabilităţi nu pot avea acces într-o instituţie publică datorită barierelor fizice pe care nu le pot trece. Un copil afectat de HIV nu este primit în şcoală să studieze pentru acest motiv. Homosexualitatea este declarată situaţie de incapacitate pentru meseria de profesor, învăţător, educator sau activităţi auxiliare din sistemul de învăţământ. Un anunţ pentru un loc de muncă în care se precizează că nu sunt admise persoane cu dizabilităţi.
- Ce înseamnă o restricţie?
Restricţia în terminii utilizaţi într-o situaţie de discriminare presupune:
Interzicerea accesului într-un loc public a persoanelor de etnie romă.
Împiedicarea accesului la o ofertă specială care are ca target cuplurile, în cazul cuplurilor de acelaşi sex.
- Ce înseamnă o preferinţă?
Acordarea unor drepturi în plus persoanelor de orientare heterosexuală faţă de persoanele de orientare homosexuală.
Angajarea unui vorbitor nativ de limbă română (limba maternă) pentru un post de vânzător la magazin, în condiţiile în care cunoştinţele de limbă română necesare în mod real pentru îndeplinirea funcţiei respective trebuie să fie de bază.
Impunerea condiţiei de vârstă maximă la angajare.
Impunerea unei condiţii la angajare de a avea domiciliul în localitatea în care se face angajarea sau de a nu avea obligaţii familiale (necăsătorit/ă) sau de a avea studii superioare (pentru un post care nu necesită studii superioare pentru a-ţi îndeplini obligaţiile de serviciu). Concedierea unei angajate pentru că este însărcinată.
- Discriminarea multiplă
Aplicarea unui tratament discriminatoriu care are la bază două sau mai multe criterii de discriminare se sancţionează mai dur de către lege. Este ceea ce se numeşte î lege „circumstanţă agravantă”. Îngrădirea nelegală a accesului la indemnizaţia specială de creştere a copilului nou-născut pentru femei de etnie romă care au dat naştere unor copii concepuţi în afara căsătoriei, în condiţiile în care în comunităţile de romi căsătoria de fapt are o valoare simbolică similară căsătoriei legale (în cuplu şi pentru comunitate) şi în condiţiile în care majoritarii nu tratează discriminatoriu bărbaţii romi pentru că sunt în astfel de relaţii în afara căsătoriei legale.)
Textul de lege aplicabil:
“Încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie şi prin alte legi, în dependenţă de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”. (Codul Penal, art.176)
- În ce domenii şi cine poate discrimina?
Discriminarea poate apărea în toate domeniile vieţii sociale: În relaţiile de muncă, cu privire la condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională; În domeniul protecţiei şi securităţii sociale; În accesul la serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilităţi; În accesul la educaţie; În asigurarea liniştii şi ordinii publice.
Discriminarea este interzisă şi se sancţionează prin lege atât în cazul în care făptuitorul este persoană fizică, cât şi în cazul în care acesta este o persoană juridică, fie ea instituţie publică sau persoană privată.
Poate fi sancţionat:
1) cel care săvârşeşte propriu-zis fapta de discriminare (De exemplu: evaluatorul din cadrul unei comisii de selecţie în vederea angajării sau doctorul care nu acordă servicii medicale unei persoane cu statut HIV pozitiv);
2) persoana juridică în numele căreia se săvârşeşte fapta (De exemplu: firma angajatoare care realizează selecţia sau spitalul în care s-a solicitat intervenţia medicală);
3) persoana care a dat dispoziţie să fie aplicat un tratament discriminatoriu.
Directorul de la firma angajatoare sau şeful de personal care a creat politica respectivă de angajări/servicii poate fi de asemenea tras la răspundere.
- În ce situaţii ne putem întâlni cu discriminarea la locul de muncă?
a. La recrutare şi angajare
Excluderea unui candidat pentru că nu are domiciliul în localitatea unde îşi are sediul firma, în condiţiile în care poate primi viză de flotant.
Condiţiile impuse candidaţilor, de către angajatori în mod direct sau prin firme de recrutare, vor urmări acele cerinţe profesionale şi personale necesare îndeplinirii sarcinilor postului, fără a avea însă caracter discriminatoriu.
b. În stabilirea, schimbarea condiţiilor de muncă, a sarcinilor la locul de muncă
Un angajat despre care şefii săi cred că este homosexual este mutat pe un post fără sporuri la salariu.
Condiţiile şi sarcinile sunt stabilite prin fişa postului. Schimbarea lor se face cu consimţământul angajatului sau ca sancţiune disciplinară cu respectarea întregii proceduri prevăzute de Codul muncii.
c. Remunerarea - plată egală pentru muncă egală şi pentru muncă de valoare egală
d. Formarea şi perfecţionarea profesională
Excluderea din programele de formare profesională continuă a angajaţilor care au depăşit o anumită vârstă, deşi au nevoie de o astfel de formare.
Criteriile de participare la astfel de programe vor fi neutre din punct de vedere al discriminării.
e. Promovarea
A prefera în vederea promovării într-un post de conducere candidaţii bărbaţi faţă de candidatele femei cu pregătire şi experienţă similară sau mai bună.
Promovarea ar trebui să se realizeze pe criterii exclusiv de competenţă profesională, fără discriminare.
f. Concedierea
Desfacerea contractului de muncă, pe motiv că angajatul este homosexual sau că este în vârstăl.
g. Relaţiile dintre angajaţi
În echipă se află că un coleg are un copil infectat HIV, motiv pentru care colegii cer excluderea lui din colectiv.
h. Relaţiile cu clienţi
Şi clienţii de etnie romă, alături de toţi clienţii, vor fi trataţi cu aceaşi solicitudine.
Textul de lege aplicabil:
“Nici o limitare directă sau indirectă a drepturilor sau stabilirea unor avantaje directe sau îndirecte la angajarea la lucru pe temeiul sexului, rasei, naţionalităţii, limbii, originii sociale, stării materiale, domiciliului, atitudinii faţă de religie, convingerilor, apartenenţei la asociaţiile obşteşti, precum şi pe temeiul altor circumstanţe, ce nu ţin de calităţile de lucru ale salariaţilor nu se admite”. (Codul Muncii, Art 17)
- Pot sa-mi fac studiile în limba maternă dacă sunt de naţionalitate ucraineană (bulgară sau găgăuză)?
În R.Moldova, există puţine şcoli în care limba de bază să fie limba găgăuză. În ceea ce priveşte posibilitatea de a studia limba maternă ca disciplină separată, 16% din copii ucraineni, 59% din copiii bulgari si 90 % din copiii găgăuzi beneficiază de asemenea lecţii.
Textul de lege aplicabil:
“Statul asigură, conform Constituţiei şi articolelor 18, 19 şi 20 din Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul R.Moldova, dreptul de a alege limba de educare şi instruire la toate nivelurile şi treptele de învăţămînt”. (Legea Învăţămîntului nr. 547-XIII, Art.8 al.1)
“Dreptul cetăţenilor la educaţie şi instruire în limba şi instruire în limba maternă se asigură prin crearea numărului necesar de învăţământ, clase, grupe, precum şi a condiţiilor de funcţionare a acestora.” (Legea Învăţămîntului nr. 547-XIII, Art.8 al.2)
- Ce este discriminarea pe motiv de orientare sexuala?
Lipsa unui tratament egal a persoanelor care au altă orientare sexuala decât cea majoritară, sau sunt banuiţi ca ar avea o orientare sexuală diferită. O persoană poate fi discriminată şi atunci când este asociată sau înrudită cu o persoană de orientare sexuală diferită (lesbiană, gay, bisexual, transgender).
Exista mai multe tipuri de discriminare pe motiv de orientare sexuală:
Discriminarea directă
Aceasta apare când o persoană de altă orientare sexuală este tratată mai puţin favorabil în comparaţie cu alte persoane, în aceleaşi circumstanţe sau în circumstanţe asemănătoare.
O femeie merge la un interviu pentru o slujbă de profesoară. Este calificată şi are experienţa necesară pentru a ocupa acel post. Dupa interviu, angajatorul decide să nu o angajeze deoarece bănuieşte ca ar fi lesbiană.
Aceasta este discriminare directă la adresa solicitantei indiferent dacă este sau nu lesbiană.
Discriminare indirectă
Apare când un anumit criteriu, procedură, practică dezavantajează persoanele cu o orientare sexuală diferită şi nu poate fi justificată in mod obiectiv.
Dacă se demonstrează ca aceasta procedură, practica este absolut necesară pentru atingerea unui scop bine stabilit, discriminarea indirectă nu contravine legii.
Patronul unui motel publică un anunţ pentru angajarea unui cuplu de căsătorţi pentru administrarea motelului. Pentru post aplică un gay şi partenerul lui. Ei nu sunt selectaţi pentru interviu deoarece nu sunt căsătorrţi.
În acest caz, patronul motelului nu este capabil să-şi justifice cererea.
- Ce înseamnă victimizare?
Este o altă formă de discriminare care apare când o persoană este tratată mai puţin favorabil deoarece a depus o plângere, sau intenţioneaza să depună o plângere că a fost discriminată pe motiv de orientare sexuală.
Un angajat gay intenteaza proces fostului său patron care l-a concediat când a aflat că este gay. O fosta colega depune marturie la tribunal in favoarea angajatului gay concediat. Dupa proces, patronul ei ii reproseaza ca a depus marturie impotriva companiei si îi spune că din aceasta cauza, sansele ei de a promova vor scad dramatic.
In aceste caz, femeia poate fi considerata victimizata de catre patronul ei.
- Ce înseamnă hărtuire?
Este definita ca o un comportament nedorit care are ca efect violarea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. Hartuirea se poate manifesta in diverse forme: de la agresiunea fizica (atac), la cea verbala (bancuri, glume, porecle, cantece) si cea scrisa (graffiti, postere, fotografii, e-mail-uri etc.).
O femeie care este lesbiana primeste pe e-mail de la un coleg un banc despre lesbiene. Bancul sugereaza ca lesbienele ar fi persoane care traiesc intr-un mediu promiscuu si ca sunt periculoase pentru copii. Aceasta gluma o jigneste profund pe femeie.
Trimiterea unui asemenea mesaj este sinonima cu hartuirea indiferent daca cel care l-a trimis a avut, sau nu a avut intentia sa-si jigneasca colega.
Discriminarea dupa incetarea raporturilor de munca
Poate fi de asemenea ilegala hartuirea sau aplicarea unui tratament inegal unei persoane gay dupa incheierea raporturilor de munca. Acest tip de hartuire se poate manifesta prin refuzul de a-i oferi recomandari - scrise sau verbale- sau prin oferirea de recomandari incorecte. Se considera discriminatorie si situatia in care nu i se ofera recomandari deoarece a facut o plangere ca este discriminat/a de catre angajator pe motiv de orientare sexuala.
O femeie aplica pentru o poziţie intr-o organizatie. Organizatia il contacteaza pe fostul angajator pentru a-i cere informatii suplimentare despre candidată. Acesta refuza sa o recomande spunand ca a fost nepotrivita pentru slujba deoarece era bisexuala.
- Care sunt domeniile în care societatea trebuie sa asigure sanse egale pentru persoanele cu dizabilitati?
Domeniile în care societatea trebuie sa asigure sanse egale pentru persoanele cu dizabilitati sunt:
- îngrijirea sanatatii
- educatie
- pregatire profesionalaîncadrare în munca / viata de familie integrala
- acces la cultura si informatie
- prezenta în comunitate si participare liber consimtita la viata comunitatiiacces deplin în mediul comunitar si în cel natural
- posibilitatea de a calatori
- servicii cu caracter compensator în functie de tipul si gradul dizabilitatii
- acces la siturile culturale, la spectacole si la surse de divertisment
- acces la functiile politice si de conducere administrativa, pentru cei care dispun de capacitatea si performanta necesare
- Ce este „adaptarea rezonabila”?
Conceptul de „adaptarea rezonabila” apare în Directiva Consiliului 2000/787EC si se refera la accesul pe piata muncii a persoanelor cu dizabilitati.
Art. 5 al Directivei prevede ca pentru garantarea principiului egalitatii de tratament a persoanelor cu dizabilitati, va fi prevazuta o acomodare rezonabila. Aceasta însemna ca, în cazurile particulare în care se impune, angajatorii trebuie sa ia masurile necesare pentru a permite unei persoane cu dizabilitati sa aiba acces, sa participe sau sa promoveze la locul de munca, sau sa beneficieze de instruire, cu exceptia cazului în care astfel de masuri ar presupune un efort disproportionat din partea angajatorului.
Obligatia de a oferi o acomodare rezonabila nu trebuie confundata cu obligatia de a se conforma prevederilor privind accesibilitatea, sanatatea ocupationala si standardele de securitate.
- Ce este discriminarea pe criteriul HIV?
Lipsa unui tratament egal a persoanelor care trăiesc sau sunt afectate de HIV/SIDA sau sunt bănuite că ar fi sero-pozitive. O persoana poate fi discriminată şi atunci când este asociată sau înrudită cu o persoană afectată de HIV/SIDA.
Discriminarea se manifestă în mod direct, indirect, sub forma calomniei sau a hărţuirii.
Mai mulţi copii au fost respinşi la şcoală, trataţi cu dispreţ sau invitaţi să se mute la alte scoli datorită statutului lor seropozitiv.
O persoană seropozitivă HIV, al cărei statut este cunoscut în comunitate, aplică pentru un loc de muncă şi îndeplineşte toate cerinţele pentru acel post. Cu toate acestea, ea este respinsă pe motiv că nu corespunde cerinţelor.
- Care sunt domeniile în care apar frecvent discriminări ale persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA?
Piaţa muncii: obligativitatea efectuării testului HIV înainte de angajare, respingerea cererii de angajare în cazul în care rezultatul testului este pozitiv, hărţuirea la locul de muncă, concedierea
Educaţie: dificultăţi la înscrierea la şcoala a copiilor seropozitivi, respingerea, hărţuirea şi marginalizarea acestor copii
Servicii de sănătate: refuzul accesului la servicii stomatologice, dermatologice, luarea unor masuri excesive de protecţie în consultarea unor pacienţi seropozitivi sau suspectaţi de a fi seropozitivi, neacordarea de tratament şi de servicii medicale gratuite conform legii etc. Ce este discriminarea de gen?
- Ce este discriminare rasială?
Discriminare rasiala reprezinta orice diferentiere, excludere, restrictie sau preferinţă bazata pe rasă, culoare, ascendenţă, origine naţională sau etnică, ce are ca efect sau scop împiedicarea sau anularea recunoasterii, beneficiului sau exercitarii, a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu.
Sursa: Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială)
Rasismul este sistemul determinist de credinte aflate in spatele discriminarii rasiale, asociind aceste caracteristici cu anumite trasaturi fizice, psihologice sau sociale valorizate negativ
- De ce să mă apăr împotriva discriminării?
Alegerea modului în care reacţionează împotriva discriminării aparţine individului în cauză. Dar pentru asta este nevoie de informare şi este nevoie de cântărirea posibilelor avantaje şi riscuri la care se supune persoana respectivă. Trebuie avut în primul rând în vedere că protecţia împotriva discriminării este dată de Constituţia R.Moldova şi prin celelalte legi sau convenţiile internaţionale la care R.Moldova este parte.
Există mecanisme şi instituţii ale statului special create pentru a oferi
protecţie împotriva discriminărilor (aşa cum vom prezenta mai jos).
Se sancţionează contravenţional orice tratament advers venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
Dacă un angajat adresează o plângere împotriva unei fapte de discriminare la care a fost supus în cadrul firmei, motiv pentru care este concediat de către angajator, atunci acesta din urmă poate fi sancţionat pentru victimizare, chiar înainte de a se fi determinat săvârşirea unei fapte de discriminare.
Unei persoane îi sunt refuzate serviciile publice oferite de o companie pentru că a făcut plângere împotriva unei pretinse fapte de discriminare săvârşită de acea companie.
O tânără care este hărţuită sexual de şeful ei a depus o plângere împotriva lui în instanţă. Din acel moment n-a mai fost inclusă în nici un program de perfecţionare alături de ceilalţi colegi de-ai ei.
Au fost alţii înaintea ta care au câştigat cazuri împotriva discriminării. Dacă taci şi „pleci mai departe”, amâni doar confruntarea pe viitor când vei suferi din nou. Cel vinovat trebuie să ştie că nu este acceptabil comportamentul său, că nu va putea răni şi pe alţii.
Poţi obţine despăgubiri civile în instanţă pentru daunele produse şi suferinţa cauzată. Cel vinovat poate resimţi discriminarea puternic la „buzunar”. Pe cel condamnat pentru discriminare îl costă „publicitatea negativă”.
Trebuie să dovedeşti numai acele circumstanţe pe baza cărora judecatorul să presupună că ar putea fi vorba de discriminare. Din acel moment cel acuzat trebuie să demonstreze că alte motive au stat la baza respectivului comportament. Atât tu cât, şi martorii sunteţi protejaţi împotriva „răzbunării”.
Este oare ajutorul juridic gratuit victimelor discriminării în cazul în care aceastea duc lipsa de finanţe?
Avocaţii parlamentari intervin în sistemul judiciar pentru apărarea drepturilor lezate ale cetăţenilor, acţiunile în justiţie ale cărora nu se supun taxelor de stat.
Începînd cu .. în Republica Moldova din iniţiativa unui grup de ONG-uri a fost formată Coaliţia Nediscriminare. Coaliţia Nediscriminare dispune de o linie fierbinte 08003 8003 la care un jurist calificat vă oferă consultaţie juridică.
Asociaţia pentru Promovarea Clinicilor Juridice prin intermediul a 5 Clinici din Comrat, Tiraspol, Chişinău, Cahul şi Bălţi oferă asistenţă şi consultanţă juridică gratuită petrsoanelor devaforizate.
Există de asemenea o serie de organizaţii care oferă consiliere şi suport pentru victime ale discriminării pe anumite teme: GenderDOC, CNR etc
- Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze o persoană care se consideră discriminată şi vrea să se apere ?
Simpla afirmaţie că s-a suferit de pe urma unei fapte de discriminare nu este suficientă. Ea trebuie dovedită cu probe. Acestea trebuie găsite, strânse şi prezentate de persoana care se consideră victimă.Dovedirea existenţei unei fapte de discriminare şi identificarea persoanei care a săvârşit fapta de discriminare nu este un lucru uşor. Aceasta cu atât mai mult cu cât de multe ori, deşi atitudinea discriminatorie este prezentă în mintea făptuitorului şi se transpune în acţiunile lui, nu este exteriorizată explicit prin afirmaţii, decizii scrise.
De exemplu, la concursul pentru ocuparea unui post de secretară între două candidate cu formare şi experienţă profesională comparabile, angajatorul alege candidata de 25 de ani şi o respinge pe cea de 40 de ani. Însă nu afirmă în nici un moment verbal sau în scris că a făcut alegerea respectivă datorită vârstei.
Tipuri de dovezi care pot fi folosite pentru a demonstra existenţa unei fapte de discriminare sunt:
declaraţii ale victimei
declaraţii de martori
dovezi materiale documente
înregistrări audio sau video
Pasul 1 Strângerea dovezilor care să susţină faptele reclamate
Declaraţiile (victimei sau ale martorilor) trebuie să conţină:
data şi locul unde este dată; numele, prenumele si calitatea celui ce scrie declaraţia;
datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal;
ocupaţia şi locul de muncă;
descrierea faptei cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită;
identificarea posibililor martori;
arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la
evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
indicarea actului normativ în care se încadrează fapta (dacă se cunoaşte);
semnătura.
Trebuie folosite orice documente, dacă există, prin care se pot proba faptele la care se face referire. Cereri, răspunsuri în scris, proces-verbal, articole de ziar, anunţuri, CV-uri, raport medico-legal, etc.
Avocaţii parlamentari au obligaţia de a asigura asistenţă de specialitate victimelor discriminării. Ei sunt obligaţi să examineze petiţiile cetăţenilor care se consideră că au fost discriminaţi, să-i audieze şi să-i repună în drepturile lor constituţionale. Avocaţii trebuie să răspundă petiţionarului timp de 30 de zile.
Există de asemenea organizaţii neguvernamentale care acordă
asistenţă juridică unor cazuri individuale, inclusiv în cazurile de
discriminare. Organizaţiile neguvernamentale pot juca rolul de aliaţi ai celor care pretind că au fost discriminaţi.
Juristul Coaliţiei Nediscriminare va examina petiţiile parvenite pe adresa Coaliţiei Nediscriminare şi va veni cu recomandări şi soluţii.
Pasul 2 Obţinerea asistenţei juridice de specialitate
Calitatea procesuală activă constă în:
Cazul 1:
Când pretinsa victimă a discriminării = 1 persoană fizică Această persoană poate ca printr-o simplă cerere scrisă să mandateze o organizaţie neguvernamentală (nu este nevoie de mandat prin notariat) să o reprezinte în cazul său de discriminare în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale sau autorităţilor publice, personae private, etc.
Cazul 2:
Când pretinsa victimă a discriminării = 1 grup de persoane sau o comunitate În această situaţie, organizaţia neguvernamentală poate să acţioneze în cazul respectiv de discriminare în nume propriu, fără a fi nevoie de mandat sau de o cerere scrisă.
Procedura:
Persoana care se consideră victimă a discriminării poate să aleagă ca modalitate de apărare una din căile de mai jos, fie alternativ, fie în paralel, dar consecutiv:
a. Sesizare la Centrul pentru Drepturile Omului
b. Acţiune în instanţa civilă pentru despăgubiri civile
c. Adresare la ONG
În acest caz, pretinsa victimă trebuie să aducă ea însăşi toate dovezile care susţin acuzaţia de discriminare. Avantaj: Poate obţine o sumă de bani pentru daune morale.
Termenul pentru introducerea unei acţiuni în instanţa civilă este de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
Legislaţie relevantă pe tematica anti-discriminării în R.Moldova:
Constituţia R.Moldova
Codul Penal
Codul Muncii
Legea Învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995
Legea Ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.1995
Legea Culturii nr.413-XIV din 27.05.1999
Codul Electoral
Codul Civil
Codul de Procedură Civilă
Codul cu privire la Contravenţiile Administrative
Legislaţie Europeană
Art. 13 TEU
Directiva 43-2000
Directiva 78-2000
Decizia cadru privind combaterea rasismului şi xenofobiei- 2008
